Paştile vin şi la Căminul de bătrâni…

Sărbătorile de Paşti s-au anunţat şi la cei 48 de bătrâni asistaţi, de la Căminul pentru persoane vârstnice din Rădăuţi. Cu toate că termenul „acasă” înseamnă altceva pentru ei, lumina acestei sărbători va pătrunde în fiecare încăpere, aducând bucurie, dar şi cele specifice rânduielilor lumeşti. Prin grija preotului paroh al capelei din curtea căminului, bătrânii vor putea participa la Slujba de Înviere, la cea de sfinţire a bucatelor, dar şi la cea de „A doua Înviere”. De pe mesele lor nu va lipsi nici pasca, nici „băbuţele”, nici ouăle roşii, cozonacul sau mezelurile, puse la sfinţit într-un coş „uriaş”, cu diametrul de doi metri şi jumătate. În cele ce urmează, puteţi citi cum petrec Paştile cel mai bătrân dintre asistaţii sociali, care are aproape 100 de ani, cât şi o femeie care locuieşte la cămin împreună cu cele „două mame” ale sale.

Primenirea sufletului pentru Înviere

Majoritatea celor cazaţi la cămin sunt creştin-ortodocşi. Un rol esenţial în perceperea acestei importante sărbători creştine îi revine preotului paroh Vasile Parhon, de la Capela „Sfântul Evanghelist Ioan”, din curtea căminului. În Săptămâna Mare, acesta i-a aşteptat pe ucenicii săi la spovedit, în zilele de joi şi sâmbătă, după Sfânta Liturghie. Părintele a ţinut toate cele 12 denii din Săptămâna Patimilor, iar în Vinerea Mare cântă împreună cu credincioşii Prohodul Domnului. Ca în fiecare an, preotul va sfinţi bucatele în coşul cel mare, cu diametrul de doi metri şi jumătate – în care sunt puse mâncăruri tradiţionale. De acolo, fiecare bătrân va putea mânca de Paşti, alimente binecuvântate, spre sănătate. Duminică, de Paşti, vecernia începe la orele 14.00, când are loc citirea Evangheliei în mai multe limbi. La această slujbă de bucurie, se vor alătura şi alţi doi părinţi din Rădăuţi.

Pregătiri exterioare

Cu câteva săptămâni în urmă, s-a făcut curăţenie generală atât în camere, cât şi în curtea pavilioanelor instituţiei. Un strat nou de var a acoperit bordurile şi copacii din vecinătatea „azilului”. În zona băncilor de staţionare au apărut puieţi de molid şi răsaduri de flori, iar în spatele pavilionului de „dependenţi” s-a amenajat chiar şi o grădină de zarzavat, care va deservi cantina. Nu de mică importanţă pentru confortul bătrânilor este faptul că în ultima vreme s-a finalizat reamenajarea băilor. Astfel că gresia, faianţa, chiuvetele noi şi cabinele de duş fac din spaţiul destinat toaletei un cadru mai familiar. Bătrânii au noroc că vechii colaboratori, o fundaţie olandeză şi una germană, nu i-au uitat. Aceştia trimit periodic ajutoare în alimente şi materiale igienico-sanitare (pamperşi) pentru adulţi. Cu ajutorul fundaţiilor, în anul 2009 s-a realizat încălzirea pe gaz a căminului, s-a modernizat pavilionul 1, la etaj, unde s-a pus parchet, uşi şi geamuri termopan.

Cel mai vechi locatar al azilului, „aproape” centenar

La căminul de bătrâni există 48 de persoane, dintre care 16 sunt femei, iar 32 sunt bărbaţi. Din totalul celor asistaţi, 10 sau 12 persoane sunt dependente de ajutorul primit de la infirmiere.

Dan Ilie (v. foto) este cel mai bătrân dintre azilanţi, născut pe 15 februarie 1914. S-a internat la cămin pe 3 ianuarie 2002, din cauză că a rămas fără locuinţă. Casa bătrânului fiind una foarte veche, s-a prăbuşit. În urmă cu nouă ani de zile putea să umble şi participa la toate evenimentele organizate de Primărie pentru veterani, el fiind unul dintre „decoraţii” care a prins ambele războaie mondiale. În prezent se declară mulţumit de faptul că primeşte ajutor de la personalul căminului, deoarece nu se poate deplasa departe şi nici nu poate citi ziarul. Înainte era o persoană foarte activă, a cântat la corul de la Mănăstirea „Bogdana”, la Catedrală dar şi la Biserica „Sfântul Dumitru” din Rădăuţi. Anul acesta se declară bucuros dacă va putea merge la slujba de la capela căminului, pentru că de bucate are cine se ocupa. Este rădăuţean get-beget şi are doi fii, cu care ţine legătura: unul la Bucureşti şi altul în Germania.

Femeia cu „două mame”, care locuieşte împreună cu ele la căminul de bătrâni

Elena Neagu (v. foto) este născută pe 8 octombrie 1953 şi este la căminul de bătrâni din 23 mai 2006. S-ar putea spune că femeia este foarte norocoasă, deoarece locuieşte împreună cu mama sa naturală, Maria Scânta, dar şi cu cea adoptivă, Elena Oancea. Ambele sunt bătrâne şi bolnave, iar femeia le îngrijeşte, cu înţelegere pe amândouă. Au ajuns împreună la cămin printr-o coincidenţă. Maria Scânta, mama „naturală” are acum 84 de ani şi se află la cămin din 2003. Pentru că nu avea posibilităţi materiale, în tinereţe şi-a lăsat fiica la vârsta de 3 ani şi jumătate, dar copila a fost luată în îngrijire de doamna Oancea, care nu putea avea copii. Elena Oancea, mama adoptivă are 90 de ani şi este instituţionalizată din anul 2001. Cele trei femei se înţeleg foarte bine şi sunt mulţumite de faptul că se ocupă altcineva de administrarea puţinelor venituri pe care le au. În Săptămâna Mare, acestea şi-au programat primenirea sufletească, prin spovedanie, dar intenţionează să participe şi la slujbele care vor avea loc, la capelă. În povestea celor trei femei, destinul a mai strecurat un detaliu „interesant”, acela că fratele drept al Elenei Neagu, Georgian Neagu, în vârstă de 35 de ani este şi el un asistat social, la Adăpostul de noapte din municipiul Rădăuţi.

Bătrânii de la azil nu resimt atât de acut „criza” ca şi ceilalţi vârstnici

Iulia Mamolea, psiholog în cadrul Căminului de persoane vârstnice ne-a spus: „O parte dintre bătrâni menţin legături fireşti cu rudele, fiind vizitaţi de aceştia. Unii primesc şi pachete, mici atenţii. Alţii mai merg, cu titlu de învoire pe la rude, o dată, de două ori pe an. Înainte, bătrânii primeau donaţii mai substanţiale. Important e că, totuşi acestea sunt făcute cu gând bun şi sunt bine primite. Ne străduim ca bătrânii să nu perceapă că se află într-o instituţie, ci că sunt la ei acasă”. Contribuţia de întreţinere a acestora este de 60% din veniturile lunare, fără a depăşi pragul de 544 de lei, potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 10, din 21 ianuarie 2010. Unul dintre beneficiile şederii la cămin este acela că bătrânii nu îşi dau seama de greutăţile de „afară”, deoarece nu au grija administrării pensiilor mici pe care le au. „S-au obişnuit să primească tot ce au nevoie. Au scăpat de stresul achitării facturilor” a mai afirmat psihologul. În cadrul Căminului pentru persoane vârstnice, cei asistaţi beneficiază de ajutor pentru menaj, prepararea hranei, consiliere juridică, psihologică şi administrativă. Între serviciile oferite aici se numără serviciul social, cel socio-medical şi cel medical. Mai funcţionează şi un cabinet de psihologie şi unul medical. Serviciul de infirmerie de la secţia de „dependenţi” funcţionează non – stop. Facilităţile oferite la cămin sunt menite să asigure prevenirea marginalizării şi reintegrarea socială, în raport cu capacitatea psiho – afectivă a persoanelor. Totodată, urmăresc menţinerea capacităţilor fizice şi intelectuale ale bătrânilor.