Rădăuţeni pe cel mai înalt munte din Bulgaria, de 2925 de metri

După vârful Elbrus (5633 m) din Caucaz şi Mont Blanc (4808 m) din Alpi, o echipă de alpinişti constituită la Rădăuţi s-a gândit sa cucerească, anul acesta un vârf accesibil, dar la fel de important ca şi cele precedente. În perioada 10-13 septembrei 2010, rădăuţenii au reuşit să atingă cel mai înalt vârf din Balcani, vârful Musala, de 2925 metri. Echipa, coordonată de Vasile Bouaru i-a avut în componenţă şi pe câţiva foşti elevi ai Colegiului Tehnic din Rădăuţi: Ciprian Bârsan şi soţia acestuia, Otilia, Cristi Schipor (în prezent student la Cluj în anul III la Automatizări şi Calculatoare,), Costică Martinescu (un fost elev al lui Vasile Bouaru).

Pregătirea pentru urcuş

Echipajul a escaladat, în aceeaşi formulă, diverse trasee montane, de dificultăţi variate. De această dată, s-au antrenat îndelung, ştiind că obiectivul urmărit nu este chiar aşa de uşor de cucerit. În acest sens, cei cinci au parcurs, trasee dificile din Obcina Mare, până înainte de ziua plecării. Au plecat din Bucureşti cu o maşină spre staţiunea Borovets, aflată la poalele parcului naţional Rila din Bulgaria. După şapte ore de la plecarea din Bucureşti, rădăuţenii au ajuns, spre dimineaţă, în staţiune, pe o ceaţă foarte deasă şi au campat într-o parcare. După ce s-au informat despre configuraţia muntelui şi despre căile de acces spre vârf, aceştia au urcat muntele cu telegondola de la înălţimea de 1315 metri, altitudinea staţiunii Borovets, până la 2369 de metri, cât se înregistrau la capătul de sus al telegondolei. În vale, vremea era foarte închisă, burniţa şi timpul nu îndemna foarte mult la urcat. Dar înainte de a ajunge la destinaţie, telegondola a străpuns stratul de nori şi echipajul nostru a ieşit deasupra norilor, de unde au început cerul senin şi priveliştile de vis. Dupa debarcare, cu toţii au urmat drumul pe o curbă de nivel, până la cabana Musala, aflată în construcţie, şi situată la altitudinea de aproape 2400 de metri, pe malul unui splendid lac alpin.

Drapelul Colegiului Tehnic Rădăuţi, arborat pe vârful Musala

Ajunşi pe malul lacului alpin, cei cinci temerari rădăuţeni şi-au lăsat rucsacii şi au început urcuşul spre vârf. Ciprian şi soţia acestuia au ocolit lacul din faţa cabanei şi au urcat pe după un pinten stâncos, iar Vasile Bouaru a urcat cu restul echipei, din apropierea cabanei, pe altă parte a aceluiaşi pinten. Deasupra acestuia, echipajul s-a regrupat, în vecinătatea altui lac glaciar, de un albastru superb. Poteca urca printr-un grohotiş, dar era bine marcată şi întreţinută. Membrii echipajului nu s-au putut abţine de la comtemplarea peisajului şi de la fotografii. Încet-încet, au ajuns la refugiul Everest, aflat la altitudinea de 2709 de metri. Aici vremea s-a schimbat brusc şi a început o ploaie rece. Peisajul a rămas la fel de spectaculos. Ca şi cum ar trăi din nou entuziasmul cuceririi vârfului, Vasile Bouaru, şeful echipajului a notat, “Suntem deja mai sus decât în România iar vârful Musala se vede impunător în faţa noastră. În spatele refugiului - încă un minunat lac glaciar! Începem urcuşul încet, pe o pantă la început mai linar, dar apoi

foarte abruptă, care ne obligă la popasuri mai dese. Poteca este bine marcată şi, pe alocuri traversează porţiuni mai expuse, dar le trecem cu uşurinţă. Încă puţin şi ajungem în vârf, la 2925 de metri. Peisajul este copleşitor, vremea începe să ţină din nou cu noi, deşi bate vântul. Facem pozele de rigoare pe vârf arborând drapelul României precum şi cel al Colegiului Tehnic Rădăuţi” a mărturisit la întoarcerea acasă, Vasile Bouaru.

Momâia românească, lăsată amintire turiştilor

Ajunşi în vârf, cu respiraţia tăiată de frumuseţea naturii, echipajul plecat din Rădăuţi a continuat explorarea împrejurimilor. În vecinatatea vârfului se afla o staţie meteo permanentă. Ceva mai jos de aceasta, în partea opusă muntelui faţă de locul pe unde au urcat, se afla un loc unde, prin tradiţie, cei care ajung acolo trebuie să construiască o momâie (o mică movilă) din piatră. Foştii elevi de la Colegiul Tehnic, împreună cu fostul lor dascăl s-au conformat şi au realizat o momâie… românească. La puţin timp după aceea, cum timpul era destul de inaintat, alpiniştii au început să coboare, parcurgând traseul în sens invers. Au ajuns odată cu lăsatul întunericului în vale. Şi-au aşezat cortul pe malul lacului şi după un ceai cald s-au bucurat de un somn binemeritat.

Surprizele excursiei nu luau sfârşit aici – în timpul nopţii, cei cinci alpinişti au fost treziţi de o lapoviţă puternică, însă fără capacitatea de a le afecta în vreun fel corturile bine ancorate. A doua zi dimineaţă, echipajul a admirat pentru ultima dată norii, care se ridicau cu repeziciune dinspre vale. Şi-au luat ramas bun de la Musala şi au început coborârea spre staţia de unde au luat telegondola. Prezenţa ceţei ca şi până atunci, a făcut ca apariţia unei telegondole din vale să fie foarte spectaculoasă. Cu un mic regret în suflet, excursioniştii au început să coboare, bucurosi că au reuşit să urce pe cel mai înalt vârf al acestui important lanţ muntos european. Au ajuns la maşină şi, după o mică verificare a bagajelor, au pornit spre România.

Impresii şi planuri de viitor

În urma experienţei avute, pasionaţii muntelui au ţinut să facă unele remarci, legate de experienţa vârfului escaladat. Vasile Bouaru a precizat, „A fost o tură frumoasă şi putem face câteva observaţii. Deşi este mai înalt decât Moldoveanu, (cel mai înalt vârf de la noi din ţară), Musala este un vârf accesibil. Totuşi trebuie antrenament şi echipament special, pentru a urca vârful în bune condiţii. Este important să avem suficient timp pentru a coborî din creastă, pentru că la acea altitudine vremea se poate schimba în câteva minute” a mai spus şeful echipajului. Acesta a confirmat faptul că succesul cuceririi unui obiectiv important, este un stimulent pentru excursiile întreprinse pe viitor, „Pentru viitor, ne gândim şi la alte vârfuri importante ale unor lanţuri muntoase din Europa. Cel mai posibil, vom merge în Tatra pentru a urca cel mai înalt vârf din Munţii Carpaţi, Gerlahovka de 2655 de metri. Aş vrea să mulţumesc tuturor celor care ne-au spijinit pentru a urca acest vârf, echipei împreună cu care am reuşit să ducem la bun sfârşit proiectul şi familiei, pentru înţelegere” a completat Vasile Bouaru.