Decalog

Opriţi măcelul rozelor oculte 
Şi ştergeţi bruma de pe eşafod
Mai daţi pădurilor o şansă
Să se întoarcă din exod

Lăsaţi cuminte apele să curgă
Peste genunchii pietrelor din vad, 
Păstraţi o clipă de nemoarte
Când stele ostenite cad

Desferecaţi popoarele de păsări
Şi puneţi nimb pe fruntea lor
Cu palmele aşterneţi cerul
Peste pământul incolor

Nu alungaţi copacii tineri
Pribegi prin ţara nimănui
Şi strângeţi aurul din lume
Să faceţi frunzelor statui

Aprindeţi sfeşnice de iarbă
În calea nopţilor cu nori
Şi vindecaţi fântâni ascete
Punându-le pe glezne flori

Din rugul macilor amnezici 
Să faceţi gâzelor un rai
Iar din petalele rămase
Zidiţi o ţară pentru cai

Nu decupaţi salcâmilor parfumul 
Să-l vindeţi pe arginţi de ger
Mi bine închideţi ochii clipei
Şi rezemaţi-vă de cer

Nu haşuraţi cu linii frânte
Oglinda albă din amiezi
Colindători pe sub ferestre
Să puneţi iernilor zăpezi

Şi de veţi fi trudiţi pe tâmple
Nu puneţi toamnele-n ierbar
Mai bine împrumutaţi dumineci
Şi daţi-le lui Cronos iar

Când toate acestea vor fi gata
Spălaţi-vă pioşi cu miazăzi
Şi răstigniţi-vă pe cruce
Să învăţaţi a nemuri. 

( de Constantin Georgescu)